Memorii...

Acum ma gandeam ca viata noastra e atat de trecatoare...Viata e atat de trecatoare incat nu ne dam seama cand a trecut asa repede...Viata este o cursa continua sau poate este ceva care trebuie sa folosim cat inca o mai avem...
Parca ieri eram acea fetita inocenta,cu doua codite,care nu stia ca viata este si suferinta...Dar trecand peste multe m-am maturizat asa de mult incat am simtit pe pielea mea biciul vietii...Acum in sufletul meu exista multe rani...Rani cicatrizate,rani ascunse,rani care inca sangereaza,rani proaspete s i rani care sunt pe cale sa apara.
Inainte ma refugiam in bautura, apoi in taieturile pe care mi le faceam pe maini ,api in tutun,am trecut si peste astea si nu de mult ma refugiam in Dumnezeu.Acum simt ca m-a parasit Tatal meu, insa de fapt eu m-am departat de El...Vreau cu disperare sa ma mai refugiez in Stanca mea dar parca nu mai am putere sa urc pana acolo...
Viata mea a fost intotdeauna lipsita de dragoste...intotdeauna a fost trista, nimic din ce mi-am dorit nu am primit...In momentul de fata sunt foarte confuza...Vorbesc cu un baiat de cateva saptamani...
El,el...pare atat de dragut,el vorbeste frumos cu mine,dar cand ne vom intalni , vom fi impreuna,iar el va pleca in cele din urma...Tot eu voi suferi, si simt ca voi suferi cum nu am mai suferit... De ce apar mereu oameni care sa profite de sentimentele mele?Trebuie sa spun STOP!Dar nu este nimeni langa mine care sa ma sustina...
Lacrimile imi curg pe obraji...Incerc sa le opresc dar e in zadar...Va trebui sa continui viata asta in acest mod?Sau voi gasi puterea de schimbare?Atata timp cat sunt singura...As avea nevoie de o prietena buna...De un iubit intelegator...De parinti iubitori,care ei imi dau sfaturi nu eu le dau lor...De o viata linistita si plina de dragoste...Sunt dezorientata...Trebuie sa spun STOP!